Critică literară
Proba esteticului
(neo)moderniști basarabeni
Autor: Alexandru Burlacu
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2020
Nr. pagini: 408
ISBN: 978-9975-3460-4-7
În interpretarea categoriei esteticului am pornit de la ideea de bază: tradiționalitatea sau modernitatea unei poezii se stabilește în funcție de doi factori, de 1) raportul dintre eul poetic și lumea înconjurătoare și 2) în funcție de sistemul de imagini. Schimbarea de paradigmă între anii ’60–’80 a fost concepută ca o recuperare, o revenire la modernismul interbelic, fenomen definit de unii ca neomodernism sau „remake modernist” (Nicolae Manolescu), sau „tardomodernism” (Mircea Cărtărescu).
.
Alexandru BURLACU
TEXISTENȚE. Volumul IV.
Ființa poeziei
Autor: Alexandru Burlacu
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2020
Nr. pagini: 278
ISBN: 978-9975-3374-1-0
Ctitorirea universului artistic al poeziei lui Vieru stă sub semnul continuității spirituale, iată de ce vocea lui se contopește cu vocile predecesorilor: a poetului anonim, a lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Stănescu, Sorescu etc. Nu întâmplător, imaginea obsesivă a casei (ca axis mundi) implică în mod firesc, într-o formă esențializată, memoria poetică în expresii ca acestea: „E-atâta tăcere/ În casa mumei/ Cât se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei”; sau: „Ești apa lină/ Din care-și „bea ființa” al/ Speranței curcubeu”; sau: „Mai întâi să fii sămânță” etc.
Alexandru BURLACU
Ion Creangă și proza basarabeană
Monografie
Autor: Iraida Costin-Băicean
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2020
Nr. pagini: 278
ISBN: 978-9975-3374-2-7
CREANGĂ ÎN SPAȚIUL BASARABEAN
Impactul lui Ion Creangă asupra scriitorilor (şi aici avem în vedere atât prozatorii, cât şi poeții, unii dintre aceştia nu doar dedicându-i poezii, ci exploatând chiar mărcile stilistice crengiene) nu se limittează doar la o anumită preluare de procedee, tehnici şi strategii narative. Este vorba despre ceva cu mult mai mult şi ținând de o paradigmă, de un model asimilat al viziunii asupra lumii, aceasta reprezentată în chip carnavalesc ca lume „pe dos”, ca teatru (theatrum mundi).
Survine apoi spiritul epopeic; or, în epopee – zice Hegel – autorul se simte acasă şi ne face şi pe noi, cititorii, să ne simțim acasă.
Iraida Costin-Băicean menționează pe bună dreptate că modelul Creangă (felul povestitorului de a gândi lumea şi ființa) în literatura noastră – la toate etapele şi în toate perioadele culturale şi literare –, a contribuit din plin la remodelarea mentalității estetice, fiind, esențialmente, un „model catalitic”, aidoma lui Eminescu, în cele mai importante „bătălii canonice” şi schimbări de paradigmă.
Marele humuleştean a mijlocit o receptare estetică, ce ne ajută să stăm de vorbă cu noi înşine şi să ne suportăm pe noi înşine, să ne dezvoltăm Sinele propriu, să ne folosim propria solitudine şi să ne raportăm, ca indivizi, la propria moralitate, precum prevede Harold Bloom, exegetul canonului occidental.
Studiul – doct, aplicat şi cu o cuprindere largă a subiectului – abordează mai întâi receptarea lui Creangă în întreg contextul literar românesc, apoi modul în care a fost înțeles, popularizat, transpus empatic în context basarabean – de la perioada interbelică, şi cea a tratărilor dogmatice la etapa „asimilărilor moderniste” şi celei postmoderniste (prozatorii optzecişti şi cei douămiişti).
Rescrierea modelului Creangă se face cu deosebite efecte în anii ’60-’80 prin Ion Druță, care alternează încă din începuturi narațiunea ca reprezentare cu narațiunea ca expunere, valorifică oralitatea, Vasile Vasilache, Spiridon Vangheli (cu explorarea mitului copilăriei, al „copilului universal”), prin Vasile Vasilache, ce de-eroizează realitățile prin apelarea la comic, satiră, personaje şi situații groteşti, la râsul popular şi oralitate, prin Ion C. Ciobanu cu limbajul viu, nuanțat, colorat idiomatic, specific moldovenesc, prin Vlad Ioviță cu viziunea „lumii pe dos”, prin Paul Goma cu cuvântul bivoc, construcția hibridă, plurilingvism, prin Alexei Marinat cu „povestea cu caraghioslâcuri”, prin Ion Iachin cu continuarea imaginară a amintirilor.
Un alt mod de impact crengian autoarea atestă în cazul postmoderniştilor care literaturizează amintirile de copilărie (Ştefan Baştovoi, Em. Galaicu-Păun, Anatol Moraru, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu, Vasile Ernu, Iulian Ciocan, Vasile Gârneț, Vitalie Ciobanu, Nicolae Leahu), deconstruiesc prin autoironie, joc şi accentuarea autenticității, recurg la (auto)biografie deghizată, comportamentism, la erosul „desident”.
Studiul Iraidei Costin-Brăicean ne ajută să înțelegem ce reprezintă modelul Creangă în socio-dinamica tuturor schimbărilor de paradigmă, în ciuda cărora rămâne constant un scriitor canonic, exponențial, național şi universal, fiindcă ne propune o imagine arhetipală, colorat-existențială a lumii.
Acad. Mihai CIMPOI
ESENŢA FIINŢEI.
(Mi)teme şi simboluri existenţiale eminesciene
Autor: Mihai Cimpoi
Categorii: studii de analiză
Editura: Gunivas
An apariţie: 2003
Nr. pagini: 280
DIMITRIE CANTEMIR.
Dimensiuni ale universalităţii. Studii. Sinteze. Eseuri
Cuvânt înainte: Mihai Cimpoi
Coordonare ştiinţifică: Pavel Balmuş, Svetlana Korolevski
Categorii: literatură ştiinţifică
Editura: Gunivas
An apariţie: 2008
Nr. pagini: 288
ROMANUL CA LUME POSTBABELICĂ
Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc
Autor: Aliona Grati
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 252
Cartea Alionei Grati se înscrie cât se poate de reuşit pe fundalul acestor demersuri literar-ştiinţifice. Cercetătoarea decide să abordeze realitatea romanului, urmând modelul poeticii dialogice, mai concret, poetica romanului lui Bahtin, care pune accent pe realitatea umană şi socială, pe „tensiunea emoţională, volitivă a formei”, apărută în rezultatul dialogului dintre diferite persoane. Romanul este considerat o arenă în miniatură (după modelul pieţii Agora) pe care evoluează dialogul vocilor ce „se aud reciproc, se încrucişează, răspund şi se încarcă cu o pluralitate înnoitoare, asigurând creaţia şi schimbul de sens fără de sfârşit”. Imitând discursul social dintr-o anumită epocă, romanul creează o lume a polifoniei, figurând „diversitatea vorbirii sociale concrete”.
Lilia Porubin
TAINA MARELUI ARCHIMEDES.
Eseu despre proza lui Leon Donici
Autor: Lilia Porubin
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 108
„Cea mai importantă taină din lume e Numărul şi Măsura – i-a spus lui într-un amurg Marele Archimedes. – Numărul şi măsura e totul. Când toate numerele separate vor completa Numărul cel Mare, vor ajunge la Numărul cel Mare, pe care-l cunosc eu singur, şi când toate măsurile separate vor deveni Măsura cea Mare şi, când Numărul va coincide cu Măsura, atunci s-a sfârşit, taina e descoperită”
Leon Donici, Marele Archimedes
VLADIMIR BEŞLEAGĂ. Po(i)etica romanului
Autor: Alexandru Burlacu
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2009
Nr. pagini: 124
PROZA BASARABEANĂ DIN SEC. AL XX-LEA.
TEXT. CONTEXT. INTERTEXT
Autori: Alexandru Burlacu, Aliona Grati, Nina Corcinschi, Lucia Bunescu, Olesea Gârlea, Sergiu Cogut
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2010
Nr. pagini: 122
ALCHIMIA VERBULUI
Introducere în universul poeziei lui Liviu Damian
Autor: Natalia Cuțitaru
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2013
Nr. pagini: 176
SINGURI ÎN FAȚA LUI MOLOH
Totalitarismul comunist în literatură
Autor: Oxana Mititelu
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2013
Nr. pagini: 200
PROZA LUI VLADIMIR BEȘLEAGĂ.
HERMENEUTICA ROMANULUI
Autor: Alexandru Burlacu
Categorii: critică literară
Editura: Gunivas
An apariţie: 2014
Nr. pagini: 132